English
Republica Moldova este parte la 26 de convenții internaționale de mediu. Pentru a organiza și monitoriza punerea în aplicare a convențiilor și acordurilor internaționale, au fost create unități sau birouri speciale, convențiile internaționale ratificate nu sunt transpuse în legislația națională.
În pofida consolidării instituționale, dezvoltarea durabilă nu este inclus ca principiu de bază al dezvoltării politicilor în țară. Cadrul juridic nu stabilește în mod expres responsabilitățile autorităților publice centrale în ceea ce privește aspectele legate de dezvoltarea rurală și nu stabilește criterii pentru cooperarea interinstituțională. Politica națională privind agricultura și industria alimentară este urmărită de MAIA. De asemenea, este preocupat de dezvoltarea rurală și de asigurarea siguranței și securității alimentare a țării, pentru a crea o bază pe care bunăstarea populației poate continua să crească. Ministerul nu și-a stabilit clar concepția despre dezvoltarea rurală și nu a dezvoltat un cadru instituțional. Nici nu are o subdiviziune responsabilă de dezvoltarea rurală și de elaborarea politicilor conexe. Există două principale surse potențiale de conflict în modul în care sunt tratate problemele rurale: tendința de a interpreta pe larg competențele de bază ale fiecărei autorități și disponibilitatea și gestionarea potențială a fondurilor. Pe de altă parte, Parlamentul Republicii Moldova a aprobat recent Legea privind reforma structurală a Guvernului, conform căreia Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Regionale este creat în locul MAIA, Ministerului Mediului și Ministerului Construcțiilor și Dezvoltării Regionale. Astfel, există conflicte de interese în cadrul aceluiași minister.
Frecvența sporită a secetelor severe, împreună cu supraexploatarea excesivă a resurselor funciare în ultimele decenii și practicile agricole nesustenabile, au promovat o scădere dramatică a rezistenței ecosistemelor agricole. Peste 65% din solurile fertile ale Moldovei sunt afectate negativ de eroziune, alunecări de teren și alte procese de degradare. Majoritatea autorităților APL nu dispun de planuri de organizare a teritoriului. În prezent, doar 186 din cele 978 primării sau 18% din suprafața totală a vegetației forestiere sunt administrate de APL.