English
În Republica Moldova, relaţiile funciare sunt reglementate de Constituţia Republicii Moldova, Codul Funciar şi de alte acte legislative: programe, strategii, planuri de acţiuni, legi, hotărâri de guvern, acte ale autorităţilor publice centrale şi locale. În conformitate cu cadrul legal toți cetățenii Republicii Moldova se bucură de dreptul de proprietate privată, inclusiv persoanelor vulnerabile. Codul Funciar este învechit și prevede proceduri neclare și netransparente pentru alocarea terenurilor. Dispozițiile existente sunt de natură declarativă, în timp ce criteriile și mecanismele de alocare sunt definite de un organism consultativ local. Deciziile lor tind să fie discreționare și netransparente. De asemenea, criteriile de alocare a terenurilor asociațiilor pomicole și a reședințelor secundare nu sunt clare.
Procesul de privatizare a terenurilor agricole a decurs in doua etape în perioada 1990 – 2001 în rezultatul căreia populației rurale i-au fost transmise in proprietate privata cote de teren agricol prin oferirea de titluri de proprietate. Cu toate că terenurile de pământ au fost distribuite în mod echitabil, majoritatea terenurilor s-au dovedit a fi mici, iar proprietatea – destul de fragmentată. Principalele realizări ale Programului național funciar au fost:
crearea unui cadru instituțional al unităților cadastrale, stabilirea unui sistem informatic cadastral și privatizarea a 98% din terenurile agricole care au fost supuse privatizării. Au fost comise erori grave, care au compromis parţial reformele în agricultură, necorespunderea terenului alocat în natură cu cel indicat în titlul de proprietate.
În Republica Moldova sunt circa 5,7 milioane de proprietăți, dintre care 70% sunt în agricultură. Registrul Cadastral este aproape finalizat (88%), acoperind 97,5% din înregistrările de proprietate privată (cu grafică) pentru terenurile din mediul rural și 98,3% din înregistrările terenurilor din zonele urbane. Aproximativ 94% din totalul terenurilor agricole din Moldova este în proprietate privată. Există probleme mari privind punerea în aplicare a politicii funciare. De exemplu, Strategia națională de dezvoltare durabilă a complexului agroindustrial a fost adoptată de Guvern, cu un deficit de surse financiare de circa 50%.
Posesia și drepturile de utilizare și proprietatea în comun a terenurilor nu sunt reglementate, ceea ce poate duce la încălcarea drepturilor. Dispozițiile legale privind persoanele care doresc să-și privatizeze cota de proprietate comună nu sunt clare ducând la dificultăți în implementare. Drepturile de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere sunt neclare în cazul „proprietarilor legali ai căror capital social nu includ investițiile străine”. Este necesar să se îmbunătățească cadrul juridic existent în conformitate cu cerințele internaționale.
Piaţa funciară rurală este puţin atractivă, informaţiile referitoare la cererile, ofertele şi la tranzacţiile cu bunuri funciare lipsesc, lipsa capitalului necesar modernizării agricole, slăbiciunea structurilor de organizare în agricultură, competitivitatea redusă a exploataţiilor agricole, ponderea mare a terenurilor erodate, saline, alcaline, etc.