image-title

Ziua Mondială a Solului este organizată anual pe 5 decembrie, ca mijloc de a concentra atenția asupra importanței unui sol sănătos și de a milita pentru gestionarea durabilă a resurselor solului.

Uniunea Internațională a Științei Solului (IUSS), în 2002, a adoptat o rezoluție prin care propune ca 5 decembrie să fie marcată drept Ziua Mondială a Solului pentru a sărbători importanța solului ca componentă critică a sistemului natural și ca un contributor vital la bunăstarea umană. . Data de 5 decembrie a fost aleasă deoarece corespunde cu ziua oficială de naștere a regretatului Rege Bhumibol Adulyadej, Regele Thailandei, care a fost unul dintre principalii susținători ai acestei inițiative.

Conferința Organizației pentru Alimentație și Agricultură a ONU (FAO), în iunie 2013, a aprobat în unanimitate Ziua Mondială a Solului și a cerut adoptarea oficială la cea de-a 68-a Adunare Generală a ONU. În decembrie 2013, cea de-a 68-a Adunare Generală a ONU a declarat ziua de 5 decembrie Ziua Mondială a Solului.

Când solul se pierde, este nevoie de ani de zile pentru a se înlocui. Este nevoie de până la 1.000 de ani pentru a produce doar 2 până la 3 cm de sol. Se crede că până la 90% din pământul lumii va fi degradat până în 2050. Situația este îngrozitoare, ceea ce înseamnă că nu avem timp de pierdut când vine vorba de salvarea solului.

Fiecare poate să-și aducă contribuția la păstrarea sau îmbunătățirea fertilității solului. Iată câteva modalități prin care poți participa:
• Aflați despre importanța sănătății solului și despre modul în care aceasta ne afectează viitorul
• Vizionați videoclipuri și documentare despre sol, inclusiv Solul viu, Simfonia solului și Eroziunea solului: o perspectivă istorică
• Angajați-vă să aveți grijă de solul din comunitatea dumneavoastră prin compostare, plantând culturi de acoperire și construind terase pentru a preveni eroziunea solului.
• Distribuie activitățile de protecție a solurilor pe rețelele sociale cu #WorldSoilDay.

Colegiul de redacție BIOS

Citește mai mult
image-title

Guvernul a prezentat raportul de activitate pentru primele 100 de zile, care include multe realizări. Sunt salutabile activitățile realizate în unele domenii. Mă voi opri doar la domeniile în care activăm: protecția mediului, agricultura și dezvoltarea rurală. Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului a fost redenumit în Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, iar Ministerul Mediului – instituție creată separat, va acoperi următoarele sectoare: protecţia mediului, schimbări climaterice și domeniul resurse naturale.

 

În Raport la Agricultură și dezvoltarea rurală sunt incluse următoarele activități realizate:

  • A fost majorat Fondul Național de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural cu 435,0 mil. lei pentru măsuri de sprijin pentru producătorii agricoli și grupuri de producători care au efectuat investiţii.
  • A fost deblocat procesul de achitare a datoriilor către producătorii agricoli care nu au primit subvenții post-investiționale pentru anul 2020.
  • Au fost create platforme regionale de comercializare a producției autohtone în centrele raionale pentru ca fermierii să aibă posibilitatea sa-și vândă producția agricolă.
  • A fost inițiată procedura de modificare principiilor de subvenționare privind dezvoltarea agriculturii și mediului rural, în vederea încurajării și stimulării investițiilor axate pe procesarea producției agricole.
  • A fost facilitată participarea a 34 de exportatori din Moldova la 6 expoziții internaționale de mărfuri și servicii.

 

Printre activitățile realizate la capitolul Protecția Mediului sunt incluse următoarele:

  • A fost organizată a 3-a ședință a Comisiei moldo-ucrainene privind utilizarea stabilă și protecția bazinului fluviului Nistru în vederea punerii în aplicare a Acordului dintre Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniștri al Ucrainei privind colaborarea în domeniul protecției și dezvoltării durabile a bazinului râului Nistru, semnat la Roma la 29 noiembrie 2012.
  • A fost aprobat Regulamentul de funcționare a Rezervației biosferei „Prutul de Jos”;
  • A fost aprobat cadrul normativ cu privire la constituirea, administrarea și gestionarea fondului cinegetic național (cadrul normativ secundar pentru implementarea Legii vânătorii si fondului cinegetic nr. 298/2018).
  • A fost angajată prima tranșă de 25 milioane de euro din cadrul Programului destinat pentru finanțarea dezvotării infrastructurii în Regiunile de management al deșeurior.
  • A fost elaborat Studiul de fezabilitate și de impact asupra mediului pentru construcția Stației de epurare a apelor uzate din mun. Soroca, realizat din sursele fondului fiduciar multi-donator al regiunii Europei și Asiei Centrale (ECAPDEV).
  • Au fost lansate 2 sisteme de canalizare și stații de epurare la Cantemir și Dănceni;
  • În contextul campaniei „Un arbore pentru dăinuirea noastră” sunt efectuate lucrări de creare a culturilor silvice în fondul forestier și regenerare naturală pe o suprafață de 579 ha.
  • A fost aprobat proiectul de lege privind prevenirea pierderii și risipei alimentare în vederea tranziției către economia circulară prin menținerea alimentelor în circuitul consumului, evitarea formării deșeurilor alimentare și încurajarea redistribuirii surplusului de produse alimentare.

 

Guvernarea a menționat că problema schimbărilor climatice este prioritară pentru Republica Moldova, dar din Raport nu reiese aceasta. E binecunoscut faptul că schimbările climatice duc la intensificarea dezastrelor, iar agricultura și mediul sunt afectate cel mai tare de ele. La capitolul: Gestionarea situațiilor excepționale este inclusă doar o măsură eliberarea unor bunuri materiale din rezervele de stat și alocarea mijloacelor financiare pentru reparația acoperișului unui gimnaziu, u prevenirea inundațiilor în 2 localități și eliberarea păcurii din rezerva de stat.

 

Vreau să aduc la cunoștință că în acest an Asociația Obștească BIOS, cu sprijinul Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) a realizat Analiza completă a sistemului de reducere a riscurilor de dezastre în agricultură în Republica Moldova, în care se descrie situația actuală privind cadrul juridic, politic și institutional privind schimbările climatice și reducerea riscului dezastrelor, evaluarea riscurilor și planificarea măsurilor de reducere/gestionare a riscului de dezastre, sistemele de avertizare timpurie, serviciile agrometeorologice, etc. Sunt propuse multiple recomandări de îmbunătățire a sistemului de management și reducere a riscurilor de dezastre. Anume acest Studiu poate ajuta substantial la elaborarea strategiei în domeniu și armonizarea acțiunilor instituțiilor publice în domeniul respectiv.

 

Deoarece Ministerele s-au divizat, anticipam că raportul să includă o nouă abordare a soluționării problemelor în domeniile respective, mai ales că situația este dezastruoasă. La protecția mediului sunt inițiative noi, dar nu este prezentată viziunea de guvernare în domeniile respective și pașii pentru realizarea acesteia.

 

Valentin Ciubotaru,

director executiv, AO BIOS

 

Citește mai mult
image-title

În data de 13 noiembrie, în Republica Moldova a fost lansată oficial campania de împădurire a plaiului „Plantează-ți viitorul”, 2021.

 

Startul Campaniei de inverzire si l-au asumat Presedintia, Parlamentul, Guvernul, Autoritatea centrala de ramura – Ministerul mediului cu institutiile subordonate, alte autoritati publice. Astfel, colaboratorii Ministerului Mediului şi din instituțiile din subordine, împreună cu reprezentanți ai aparatului prezidențial s-au deplasat în Rezervația Naturalā „Codru” din localitatea Lozova, unde au participat la lucrările de împădurire a unui masiv bogat în păduri seculare.

 

Este o campanie binevenită, mai ales luând în considerație rata mica de împădurire pe care o are Moldova, dar și starea dezastruoasă a pădurilor existente. Totuși, ca să aibă un impact mare campania de înverzire a reprezentanților Administrației Publice Centrale trebuia de început pe terenurile degradate și nu pe teritoriul Rezervației Științifice, unde conform legislației în vigoare ar trebui să fie un model demn de urmat.

 

Nu știu în ce măsură sunt specialuiști în domeniul solului Ministerul Mediului, dar dacă se dorește de a iniția o astfel de companie pe întreg teritoriul țării, atunci ei trebuiau să spună dacă e momentul potrivit ca să se realizeze această companie de înverzire. Din datele care le avem, conținutul apei în sol este la nivelul celui de ofilire. Pedologii și agronomii cunosc că în aceste condiții nu se recomandă de a planta arbori și arbuști, dar nici plante anuale. Am dori ca să ieșim din campanii (electorale, de înverzire, etc.) și să realizăm activități durabile astfel ca viața oamenilor, dar și starea mediului să se îmbunătățească.

 

Valentin Ciubotaru,

director executiv, AO BIOS

 

Citește mai mult
image-title

Pe 09 august au fost reținute 18 persoane, printre care vicedirectorul și alți cinci responsabili din cadrul Institutului de Proiectări pentru Organizarea Teritoriului (IPOT).

 

Aceștia sunt vizați într-un dosar inițiat pe faptul abuzului de serviciu, coruperii pasive, coruperii active și traficului de influență.

 

Procuratura Generală anunță că procesul penal a fost inițiat la începutul acestui an, iar potrivit probatoriului, în intervalul martie – iulie 2021, specialiștii IPOT ar fi pretins și primit de la persoane fizice și beneficiari ai unor companii sume cuprinse între 250 și 2 000 euro. În schimbul acestor sume responsabilii diminuau bonitatea solului în studiul pentru terenurile deținute de comanditarii investigațiilor pedologice, prejudiciind astfel bugetul administrațiilor publice locale în proporții deosebit de mari”, se arată în comunicat (https://realitatea.md/18-persoane-incatusate-de-cna-si-procurori-a-fost-retinut-vicedirectorul-dar-si-alti-functionari-de-la-ipot/) .

 

Fiind acreditați la Convenția ONU privind Combaterea Deșertificării (UNCCD), AO BIOS a menționat de mai multe ori la întâlnirile și evenimentele organizate de Ministerele Mediului și Agriculturii că datele privind calitatea solului sunt învechite (se utilizează datele din anii 1970-1990) și nu corespund realității. Noi atunci nu știam că datele prezentate de IPOT și incluse în Cadastrul Funciar – sunt “ajustate“ în dependență de suma achitată pentru unii colaboratori IPOT ca mită.

 

Apare întrebarea – în ce măsură datele existente privind calitatea solului sunt corecte și ne putem baza pe ele. În baza lor se planifică activitățile rurale, în special cele agricole.

În 2018 Republica a prezentat țintele naționale privind atingerea obiectivelor de degradare neutrală a solului (LDN), semnate de Președintele RM. În ce măsură datele utilizate de autori sunt veridice? Printre altele se prevede stoparea degradării solului până în 2030, ceea ce e imposibil, dar aceasta e deja responsabilitatea autorilor documentului respectiv.

 

Astfel, este necesar de a institui un sistem de monitoring a solurilor care ar oferi date reale privind calitatea solurilor și în baza lor s-ar realiza planificarea dezvoltării rurale. Deoarece acum Ministerele Mediului și Agriculturii sunt aparte, fiecare dintre ele trebuie să-și aducă contribuția la cunoașterea stării celei mai importante resurse a RM – a solului, undee circa 75% sunt cernoziomuri.

Valentin Ciubotaru,

director executiv, AO BIOS

 

Citește mai mult
image-title

Proiectul Regulamentului cu privire la organizarea si functionarea Comitetelor tehnice din cadrul Comisiei naționale privind schimbarile climatice (CNSC) este foarte necesar și actual pentru a impulsiona includerea aspectelor schimbărilor climatice în planificare, implementare, monitorizare și evaluare a măsurilor de reducere a emisiilor gazelor cu effect de seră și de adaptare la schimbările climatice în toate sectoarele economiei naționale. Avizul BIOS la Regulamentul privind organizarea si funcționarea Comitetelor tehnice

 

AO BIOS susține prevederile Regulamentului cu luarea în considerație a următoarelor comentarii:

  1. Este necesar de armonizat textul din dispozițiile generale cu competențele Comitetelor tehnice. Astfel, în dispoziții generale, paragraful 2 se menționează “Comitetele tehnice sunt entitati de lucru ale CNSC, create pentru a oferi suport Comisiei în exercitarea functiilor sale de examinare a propunerilor dc proiecte si programe in domeniul schimbarilor climatice pentru recomandarea finantarii acestora de către partenerii de dezvoltare și fondurile internationale în domeniu precum și monitorizarea implementării proiectelor și programelor în domeniul schimbărilor climatice la nivel național și sectorial”, iar competențele sunt cu mult mai vaste (Capitolul II, paraful 7):
  • Acordă suport CNSC în procesul de planificare, implementare, monitorizare și evaluare a Planului Național de Adaptare și Planurile Sectoriale de Adaptare;
  • Acordă suport CNSC în examinarea propunerilor de proiecte și programe în domeniul schimbărilor climatice, precum și in monitorizarea și evaluarea implementării proiectelor si programelor in domeniul schimbărilor climatice la nivel național și sectorial;
  • Examinează și avizează proiectele de documente de politici și angajamentele naționale în domeniul schimbărilor climatice și Rapoartele privind implementarea acestora.

2. În paragraful 9 considerăm că dacă se prezintă curriculum vitae, în care candidatul include informația privind experiența de lucru în domeniu, inclusiv responsabilitățile care le-a avut în cadrul diferitor proiecte, atunci copia actului care justifica activitatea sau experiența de lucru în unul din sectoarele pentru care candidează. nu este necesară, deoarece cei mai experimentați candidați au prestat servicii în multiple companii și în acest caz nu este clar se vor solicita toate, sau doar unele copii ale contractelor.

 

Citește mai mult
image-title

Astăzi am fost invitat în calitate de membru a Comisiei Nalionale privind Schimbările Climatice la Dialogul Politic ”Chișinău către Glasgow: parcursul Moldovei către COP26”, organizat de Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, în parteneriat cu PNUD Moldova și Ambasadele Marii Britanii și a Italiei la Chișinău.

Au avut loc mai multe prezentări interesante conform agendei evenimentului. Agenda 13-07-1789 13.05.2021. Poate că din cauza că evenimentul a avut loc online, s-a reușit doar de ascultat prezentările, dar de fapt dialog nu s-a primit, deoarece au fost alocate doar 10 minute pentru întrebări și răspunsuri, iar în discuții au avut posibilitate să se includă doar persoanele incluse în agendă.

Dialogul Politic ”Chișinău către Glasgow: parcursul Moldovei către COP 26” este un eveniment foarte important și era necesar de discutat materialele care le va prezenta Moldova la Glasgow, cel puțin, în Comisia Nalională privind Schimbările Climatice creată de MADRM, despre care a vorbit D-na Valentina Țapiș, Secretar de Stat la MADRM. Astfel, noi, membrii Comisiei nu am avut posibilitate să facem cunoștință din timp cu aceste materiale și să ne expunem pe marginea lor. Mai mult ca atât, nu ni s-a rezervat timp ca să ne expunem opinia și în cadrul acestui eveniment.

Din prezentările reprezentanților Administrației Publice Centrale, reiese că Republica Moldova este una dintre țările fruntașe atât la planificarea acțiunilor privind atingerea țintelor Acordului de la Paris, cât și la implementarea acestora. Astfel, Dl. Perju, Ministrul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului a menționat că Republica Moldova este una dintre cele patru țări din lume care a prezentat contribuția națională determinată (NDC) la nivel național la Acordul climatic de la Paris. Pe de altă parte, el a menționat că Republica Moldova a redus cu circa 69% emisiile de gaze cu efect de seră față de anul 1990, depășind cu 4% angajamentele sale în cadrul Acordului de la Paris, incluse în țintele intermediare pentru anul 2020. Cele mai semnificative reduceri ale emisiilor de GES au fost înregistrate în agricultură, depășind cu 26% țintele intermediare pentru 2020, și sectorul de producere a energiei electrice și termice, cu 19%. Însă, se înregistrează creşteri semnificative de GES faţă de ţintele prestabilite pentru anul 2020, în sectorul rezidențial – cu 49%, transporturi – cu 37% şi procese industriale – cu 39%. Cifrele impresionează și pare-se că Moldova chiar e în fruntea majoritatea țărilor, inclusiv celor dezvoltate. Așa să fie? Hai să analizăm puțin cifrele și cauzele acestor reduceri. Vom analiza puțin agricultura, care ocupă al 2-lea loc după volumul emisiilor gazelor cu efect de seră. Reducerea emisiilor este din cauza lipsei unei viziuni holistice la dezvoltarea agriculturii și ca consecință este reducerea semnificativă a numărului animalelor, păsărilor, etc. în perioada 1990-2020. Și specialiștii în domeniu cunosc că sectorul zootehnic e practic distrus, dar aceasta nu înseamnă că noi întreprindem careva măsuri și facem careva progrese în acțiunile privind schimbările climatice.

 

Vorbind despre reducerea emisiilor cu efect de seră și adaptarea la schimbările climatice, se are în vedere dezvoltarea durabilă a sectorului respectiv prin intermediul trecerii la tehnologii cu consum redus de energie și de reziliență la schimbările climatice, dar nu distrugerea subsectoarelor sau sectoarelor economiei naționale. În fitotehnie în ultimii ani au început să fie aplicate practicile agriculturii conservative, dar nu putem spune că e o dezvoltare a sectorului față de 1990, deoarece indicatorii economici sunt mai mici ca în perioada respectivă. Anume despre aceste aspecte trebuia să fie dialogul – în ce măsură noi contribuim la reducerea emisiilor cu efect de seră și adaptarea la schimbările climatice, asigurând o dezvoltare durabilă a economiei naționale, precum și cum monitorizăm și evaluăm datele respective, astfel ca ele să fie transparente și accesibile.

 

Sunt multe întrebări și privind calculele care au stat la baza prezentării contribuției naționale determinate (NDC) la nivel național la Acordul climatic de la Paris. În documentul respectiv se specifică că 70% din NDC vor fi atinse necondiționat, adică din bugetul RM și doar 15% – condiționat – cu susținerea partenerilor de dezvoltare/donatorilor. Este evident că nu avem bani alocați pentru aplicarea noilor tehnologii în domeniu. Nu întâmplător, Dl. Perju a terminat prezentarea cu următoarele cuvinte: mizând pe susținerea partenerilor de dezvoltare, RM va atinge NDC, țintele Acordului de la Paris. Am dat întrebarea în ce măsură datele prezentate în NDC sunt reale și nu doar visuri când de fapt ne-am angajat ca să asigurăm reducerea emisiilor cu efect de seră și adaptarea la schimbările climatice preponderent cu forțe proprii. Chiar m-a mirat faptul că în loc să ascultăm ce măsuri se întreprind în sectoarele economiei naționale pentru a reduce emisiile și adaptare la schimbările climatice, am ascultat ce întreprinde PNUD-ul ca să susțină RM în acest domeniu, deci noi ne luăm angajamente că le vom realiza preponderent din contul nostru, dar mizăm ca acțiunile să fie realizate de partenerii de dezvoltare sau donatori.

 

Poate e cazul să ne reamintim cu ce am început în acest domeniu și să revenim la experiența respectivă… Astfel, am avut onoarea să fiu manager la pregătirea Primei Comunicări Naționale a RM față de Conveția cadru a schimbărilor climatice UNFCCC. Pentru a pronostica emisiile și a întreprinde măsuri, echipa proiectului respectiv s-a adresat la Ministerul Economiei și Centrul de Analize Strategice PNUD ca să ne ofere scenariile de dezvoltare economică a RM și în baza acestora să calculăm emisiile prognozate. Acum trăim cu ziua de azi, nu mai avem careva scenarii de dezvoltare economică, socială și ecologică a RM, așa că presupun că NDC-ul s-a elaborat reieșind din situația la zi – în ce măsură s-a deteriorat domeniul respectiv și trend-ul de înrăutățire a situației fără a lua în considerație varinta care o iau țările dezvoltate – dezvoltarea durabilă prin modificarea tehnologiilor, care să fie prietenoase mediului și adaptate la schimbările climatice. E regretabil acest fapt.

Mai este un aspect al angajamentelor luate de RM – luând asemenea angajamente ambițioase și ași adăuga eu negândite, noi contribuim la frânarea dezvoltării economice a acestui teritoriu, deoarece dezvoltarea economică presupune și emisii mai mari ale gazelor cu efect de seră, mai ales în condițiile când noi nu schimbăm tehnologiile; dar având angajamentele respective, Moldova va fi obligată să ia măsuri ca de exemplu, să reducă numărul animalelor – în caz că agenții economici decid ca acest domeniu să-l dezvolte. Poate a venit timpul ca să nu ne focusăm doar la rapoarte și promisiuni, dar să avem grijă în primul rând de oamenii care au mai rămas să trăiască aici, la dezvoltarea acestui teritoriu prin luarea în considerație a tuturor factorilor, dar și să avem rezerve ale emisiilor gazelor cu efect de seră astfel ca agenții economici să se poată dezvolta.

Evident că va veni și perioada evaluării implementării măsurilor de reducere a gazelor cu efect de seră și adaptare la schimbăriole climatice prezentate de Moldova ca contribuție națională determinată, cum de exemplu, a făcut-o, de exemplu, Secretariatul Convenției de poluare transfrontalieră la distanțe lungi (CLTAP) și a trebuit să oferim dovezile solicitate. N-ași vrea ca să se spună despre Moldova că este țara cu cele mai mari promisiuni și cu cele mai puține realizări.

 

Acest eveniment a demonstrat că avem nevoie de dialoguri politice pe diferite probleme și nu odată în an, dar mai des. Totodată, ele trebuie să fie atât pentru a prezenta vre-un raport peste hotare, dar în special – ca să discutăm cum îmbunătățim situația la nivel local, național, sectorial, intersectorial, astfel nu numai să raportăm careva date, dar oamenii chiar să sesizeze schimbări spre bine în viața zi de zi, inclusiv și în adaptarea la schimbările climatice.

 

Valentin Ciubotaru,

doctor în științe agricole,

directorul executiv al AO BIOS,

membru a Comisiei Nalionale privind Schimbările Climatice.

image-title

Toate țările, în fața crizei ecologice, cu care se confruntă umanitatea, fac eforturi de a intensifica și fortifica educația ecologică, iar în acest sens există multiple resurse de ajutor pentru cei interesați, inclusiv pentru școli, pedagogi, factori de decizie din ministere și parlament, organizații non-guvernamentale, autorități locale, etc.

 

De exemplu în România, cu susținerea organizațiilor WWF, Greeninitiative și Viitor Plus, s-a elaborat un curs interactiv, cu multe resurse electronice dar și numeroase idei de proiecte practice incluse în o platformă, pentru ca copii să aplice cunoștințele în mod practic.

 

Cursul are un caracter transdisciplinar și se adresează elevilor de clasele a V-a, a VI-a și a VII-a. Obiectivele generale de învățare sunt:

  • Conștientizarea de către elevi a impactului activităților umane asupra capacității naturii de a ne furniza cele necesare existenței noastre
  • Transformarea elevilor din „eco-indiferenți” în persoane interesate de probleme de mediu și implicate în rezolvarea lor
  • Experimentarea de către elevi a etapelor derulării unui proiect și a beneficiilor colaborării în echipă pentru atingerea unor obiective stabilite de către ei înșiși.

 

Conținutul educativ al cursului este structurat pe 3 module principale :

 

  1. Ce primim de la Planetă? Lecțiile incluse în această temă se prezintă elevilor, într-un limbaj accesibil și pe baza unor activități și exerciții practice, arătând serviciile pe care natura le oferă oamenilor și fără de care viața noastră nu ar fi posibilă. Reglarea climei, filtrarea apei, producerea de hrană, cherestea, medicamente, fibre, formarea solului, polenizarea sau fotosinteza sunt câteva dintre temele de discuție, care se propun în acest modul.
  2. Ce ii dam înapoi Planetei? Lecțiile incluse în această temă îi ajută pe elevi să conștientizeze impactul, pe care modul cum ne hrănim, cum locuim și construim, cum ne deplasăm, precum și obiceiurile noastre de consum îl au asupra capacității naturii de a ne furniza beneficiile discutate în prima temă. Accentul este pus pe analizarea și conștientizarea impactului personal, pe care îl avem fiecare, prin modul nostru de viață.
  3. Școală mea verde. A treia parte a cursului este dedicată soluțiilor la problemele identificate și analizate în primele două module prin realizarea la nivel de clasă, în echipă, a unui mic proiect practic, prin care elevii participă la rezolvarea unei probleme de mediu identificate chiar de ei. Elevii vor fi îndrumați de către profesor pentru a se organiza în echipă, a identifica probleme semnificative de mediu, a decide democratic asupra soluțiilor posibile și a pune în practică un plan de acțiuni. Experiența implementării acestui mini-proiect va fi apoi analizată împreună în timpul ultimelor ore din modul, pentru a fi transformată într-o experiență solidă de învățare.

 

CARACTERISTICI NOI ALE CURSULUI:

  • Mai puțină teorie și mai multă învățare prin jocuri și activități practice.
  • Învățare într-un cadru mai puțin rigid, mai prietenos, deoarece manualele digitale și resursele multimedia vor fi mai aproape de mediul lor preferat de interacțiune.
  • Explorarea propriei lor relații cu mediul printr-o abordare inovatoare, practică, interdisciplinară, orientată spre implicare și acțiune.
  • Integrarea în viața de zi cu zi a unor filtre decizionale, care să genereze beneficii atât pentru mediu, cât și pentru calitatea vieții personale a elevilor.
  • Dezvoltarea unui simț al responsabilității individuale și comunitare în raport cu natura.
  • Învățarea prin jocuri și activități în aer liber; dacă vremea permite, o parte din orele alocate acestei discipline pot fi realizate și în aer liber, în spațiul verde din curtea școlii sau, dacă nu e posibil, într-un cadru mai puțin formal.
  • Implicarea activă în managementul unui mic proiect: o parte dintre orele cursului de protecție a mediului sunt alocate organizării și implicării în rezolvarea unei probleme concrete de mediu, identificate de elevii clasei.
  • Explorarea calităților de lider: proiectul Școala/comunitatea mea verde din cadrul cursului va fi atât un succes colectiv, cât și unul individual.
  • Învățarea noțiunilor de cetățenie activă prin identificarea unor aspecte, care pot fi îmbunătățite (de ex. colectarea separată a deșeurilor, reducerea consumului de hârtie sau folosirea hârtiei reciclate, transmiterea unor solicitări către autorități etc., dar și parcurgerea unor etape concrete de implicare.
  • Promovarea la nivel național a realizărilor și experiențelor deosebite din cadrul cursului opțional pe pagina de internet a proiectului.

 

Școlile, în care se implementează acest curs opțional primesc de la organizatori o plachetă de Școală verde și asistență gratuită pentru a deveni mai sustenabile. Toți elevii din clasele, care aleg să urmeze cursul primesc de la profesor o diplomă de participare la curs pe un format pus la dispoziție prin Platforma Școli Verzi.

 

În majoritatea buletinelor noi oferim calendarul de evenimente pe trimestrul respectiv, cu care se pot asocia diverse activități de protecție a mediului. Acesta nu înseamnă că se vor realiza activități ecologice doar în aceste zile, ci că activitățile ecologice de rutină pot fi celebrate în anumite zile, în care efectul lor educațional se poate răsfrânge și asupra altor membri ai societății. Resurse de ajutor pentru educația ecologică

 

Citește mai mult
image-title

Foamea este cea mai groaznică și profundă expresie a sărăciei și se întîlnește în toate țările, chiar și în cele mai dezvoltate. Frica de foame a devenit deja un element indispensabil al ADN-ului nostru, transmis de la strămoșii noștri speriați și afectați de diverse epizoade de foamete din viața proprie sau cea a predecesorilor.

 

Totuși, în acest sens, în țările cu condiții favorabile și bine administrate ar fi bine să nu ne lăsăm pradă fricii, deoarece de câteva zeci de ani acest fenomen este în descreștere în întreaga lume. Acest lucru se datorează ingeniozității și optimismului fermierilor de pe tot mapamondul. Anume ei produc aproximativ 80 procente din alimentele consumate de către toți locuitorii pămîntului. Alte roluri importante în acest progres îl au și ONG-urile de profil, creșterea economică și dezvoltarea industriei.

 

Cu regret, totuși, din cauza secetelor și altor dezastre naturale de care au suferit recent foarte multe țări, fenomenul foametei a început a crește din nou. În lume, aproximativ 820 milioane de oameni suferă de foame cronică. Aceștia trăiesc o foame persistentă, care scade gradual moralul și credința într-un viitor mai bun. Zi de zi, aceste milioane de oameni își vor trimite copiii la culcare flămînzi și se vor întreba dacă le va ajunge puteri să muncească în ziua următoare fără a-și pierde cunoștința de foame.

 

Chiar dacă mulți dintre noi sunt deja atît de obosiți de acest subiect și reacționează indiferent la noutățile despre criza climatică, secete și inundații, trebuie să realizăm că creșterea globală a foametei se datorează în mare parte situației climatice. În ultimul timp, am fost martori a multor inundații, secete, furtuni cu mult mai aprige decât în trecut. Fermierii din ziua de azi au ajuns să accepte astfel de evenimente mai mult ca pe o rutină decît ca ceva excepțional.

 

Totodată, producerea alimentelor este una din cauzele schimbărilor climatice, deoarece pentru a cultiva culturi și a crește animale domestice, se defrișează milioane de hectare de păduri. Deci, în momentul de față, trăim o mare provocare, iar principala întrebare pe care trebuie să ne-o punem este dacă e posibil de a hrăni toată populația lumii fără a distruge planeta pe care trăim?  Cel mai logic răspuns este agricultura durabilă. Ar trebui să creștem în continuare produsele cu care ne alimentăm, dar păstrînd calitatea solului, păstrînd apele curate, minimizînd pe cît e posibil folosirea chimicatelor, și protejînd biodiversitatea. Evident că aceste scopuri nu pot fi atinse dacă toți fermierii, ONG-urile, administrațiile, guvernele și alte structuri nu se vor uni.

 

Iată care sunt unele dintre sugestiile promovate de către cercetătorii din lumea întreagă:

  1. Încetarea extinderii terenurilor agricole. Acest lucru poate fi realizat folosind stimulente precum plata pentru servicii ecosistemice, certificare și ecoturism. Această schimbare va aduce beneficii imense mediului fără a reduce dramatic producția agricolă sau bunăstarea economică.
  2. Îmbunătățirea randamentelor agricole. Multe țări și regiuni ale acestora nu se ridică la nivelul lor potențial de producere a culturilor. Acest lucru este cunoscut sub numele de lacune de randament. Utilizarea îmbunătățită a soiurilor de culturi existente, o gestionare mai bună și soiurile mai performante în condiții precare ar putea spori producția de alimente cu aproape 60% față de situația actuală.
  3. Utilizarea terenurilor într-un mod mai strategic. Utilizarea curentă a apei, a substanțelor nutritive și a reziduurilor agricole este neuniformă; mai mult utilizarea incorectă sau inadecvată a acestora este mai degrabă regulă, decât excepție. Realocarea strategică ar putea spori substanțial beneficiile.
  4. Dietele în schimbare. Creșterea hranei pentru animale sau a biocombustibililor pe terenurile de cultură primare, oricât de eficientă ar părea, este o epuizare a alimentației umane. Dedicarea terenurilor culturilor, pe care le consumă oamenii, ar putea spori caloriile produse de fiecare persoană cu aproape 50%. Chiar și deplasarea utilizărilor nealimentare, cum ar fi hrana animalelor sau producția de biocombustibili, de pe terenurile de cultură – pe terenuri actualmente neperformante, ar putea face o mare diferență.
  5. Reducerea deșeurilor. O treime din alimentele produse la ferme ajung la gunoi, altele sunt utilizate ineficient sau consumate de către diverși dăunători. Eliminarea deșeurilor prin metode mai inteligente ar putea mări volumul alimentelor disponibile pentru consum cu încă 50%.

Acestea sunt doar unii pași, pe care îi putem face întru îmbunătățirea situației actuale, dar cu puțină ingeniozitate și mult respect pentru planeta care ne hrănește, putem asigura alimente suficiente pentru toți locuitorii planetei fără a o distruge. Pentru început trebuie doar să ne transformăm dorințele și visurile în planuri, iar planurile – în acțiuni.Foamea și schimbările climatice

 

Citește mai mult
image-title

Din cauza defrișărilor masive, la nivelul global, suprafețele forestiere s-au redus de la cca. 9 mld. ha in antichitate – până la doar cca. 4 mld. ha in prezent, cu consecințe foarte grave la nivelul bilanțului hidrologic, de accelerare a eroziunii solului, degradare a solurilor sau climei. Alte consecințe includ scăderea resurselor de biomasa lemnoasa, modificarea peisajelor, reducerea biodiversități. Unele țări duc politici de reîmpădurire, astfel mărind suprafețele forestiere (de exemplu, în Germania 41% din teritoriu este acoperit cu păduri în prezent fata de mai puțin de 25% in anii 50).

 

In ultimii 10.000 de ani, acoperirea cu păduri a planetei s-a diminuat cu o treime prin defrișările ce făceau loc terenurilor arabile, pășunilor sau așezărilor omenești. Deși aceasta evoluție continuă, pădurile tropicale diminuându-se anual cu circa 17 milioane de hectare de teren, cererea fata de bogăția ei principala – lemnul – este mare si într-o permanenta creștere. Intre timp, devine, însă, clara necesitatea de a conserva pădurile, prin recunoașterea rolului determinant al acestora în conservarea condițiilor climaterice, stabilizarea terenurilor si a resurselor de apa, și în asigurarea diversității biologice.

 

In funcție de procentajul real de împădurire, distingem:

  • țari cu păduri suficiente (in Asia, Oceania, America Centrala);
  • țari cu păduri relativ puține dar încă in limita de echilibru ecologic (in Europa si America de Nord);
  • țari extrem de sărace in păduri (in Africa Tropicala, Australia).

 

În general, starea cea mai apropiata de optimul ecologic o are America de Sud, fiind continentul cu cel mai mare procent de păduri (46,7%).  In Africa, defrișările au luat proporții critice, în special în Algeria, Egipt, Africa de Sud. Foarte afectata a fost Sahara, care din o zonă fertilă, parțial împădurita, a devenit un vast desert. In Ghana, Nigeria si Kenya se despăduresc zone imense pentru a face loc culturilor agricole. O regiune serios afectata este Republica Malgașa, în care toate pădurile de pe ramura vestica si nordica au dispărut, ducând la dispariția unor specii de păsări necunoscute in alte părți ale lumii. Singura parte a Africii relativ bine păstrata, cu un potențial forestier apreciabil, este zona ecuatoriala (Zair, Gabon, Nigeria, Congo).

 

In Asia, pe locul pădurii de odinioară s-a instalat desertul (Hindustan, Iran, Arabia, Siria). Tăblițele de lut babiloniene descoperite la Marea Moarta vorbesc de bogate culturi de cereale, livezi cu pomi fructiferi, podgorii, păduri de cedrii, care ocupau un areal continuu din Munții Taurus (Turcia) pana in Munții Libanului, Amanului (Siria) si Ciprului. Tăierea masiva a cedrilor a condus la dispariția speciei. Astăzi exista in Liban o modesta rezervație cu cedrii.

La fel de puternic a fost impactul și în Extremul Orient. Cele mai mari distrugeri au avut loc în China, în bazinele fluviilor Huanhe și Iantzi.

 

În America de Nord, deși pădurea a fost bine conservată până la venirea coloniștilor (sec. 18), ea a suferit cea mai rapidă și cea mai violentă transformare din istoria omenirii. Pădurea a fost afectată atât de grav, încât din 382 milioane ha au mai rămas doar 311 milioane ha, din care 216 milioane ha sunt productive, 6 milioane ha sunt în rezervații si 89 milioane ha sunt păduri degradate.

 

În America de Sud, defrișările au fost de o intensitate neuniformă, in funcție de gradul de accesibilitate și direcția de propagare a presiunii demografice. Cea mai afectată zonă a fost Brazilia răsăriteana, dar și Columbia și Chile. Pădurea amazoniană tinde și ea să fie distrusă din cauza mijloacelor de transport – marea magistrală amazoniană.

 

În Europa, despăduririle s-au produs mai lent, dar „moartea pădurilor” aici este poluarea. Tăierile, distrugerile neraționale nu conduc numai la pierderea pădurilor, dar și la pierderi materiale, pierderi de vieți omenești, cum s-a întâmplat in nordul Italiei, unde, din cauza defrișărilor, inundațiile au avut efecte devastatoare.

 

În România, pădurile ocupa o suprafață totala de cca. 6,2 milioane ha, reprezentând 26% din suprafață totală. In vremurile preistorice, acestea ocupau 70-80% din suprafață tarii, fapt pentru care in anul 1526, când sultanul Soliman Magnificul a repurtat victoria de la Mohacs asupra armatei ungare si a ocupat Buda, nu s-a încumetat sa ocupe și țările românești, deoarece erau bine aparate de munții cei mai abrupți si de pădurile cele mai greu de străbătut – ”codrul frate cu romanul”.

 

În Republica Moldova, conform datelor oficiale, fondul forestier național constituie 13,2% din teritoriul țării. Dispersarea și fragmentarea resurselor forestiere, repartizarea lor neuniformă pe teritoriul țării constituie un factor negativ pentru exercitarea influențelor eco-protective benefice asupra mediului înconjurător, crearea condițiilor confortabile de trai pentru populație și asigurarea cu produse lemnoase și nelemnoase.

 

Republica Moldova dispune de 49,2 mii ha de vegetație forestieră din afara fondului forestier, ceea ce constituie 30,7 mii ha de perdele forestiere de protecție (câmpuri agricole, drumuri, râuri și bazine acvatice etc.) și 18,5 mii ha de alte tipuri de vegetație forestieră (spații verzi, plantații de arbori și arbuști etc.). Majoritatea terenurilor cu vegetație forestieră nu sunt amenajate și gospodărite în baza unor proiecte și planuri justificate și argumentate. Gospodărirea se face cu încălcări ale tehnologiilor silvice și fără a respecta exigențele ecologice și silvice.

În Moldova, indicele de acoperire a teritoriului cu păduri a evoluat pe parcursul a ultimelor două secole de la 30% – până la circa 6% (anul 1918), urmând ca în perioada postbelică să fie parțial recuperat până la 11,4% (Fig. 1). Indicatorul respectiv este mult sub media europeană (circa 30%), fiind aproape de sarcina pe termen mediu, stabilită printr-un șir de documente naționale de politici și strategii (15%). În consecință, se înregistrează intensificarea proceselor de eroziune a solului și de alunecări de teren, de schimbare nefavorabilă a regimului hidrologic, aridizare continuă a condițiilor de mediu. Pădurile reprezintă principalul element în asigurarea echilibrului ecologic în acest spațiu geografic.

 

Astfel, problema conservării și dezvoltării durabile a pădurilor existente, precum și extinderea terenurilor forestiere prin împădurirea de noi suprafețe nepotrivite pentru utilizări agricole, constituie o sarcină de interes național. Extinderea terenurilor forestiere este o sarcină de interes național

 

Citește mai mult