Într-un eseu edificator intitulat „Conversații ecologice” (“Ecological Conversations”), Stephen Talbott sugerează câteva orientări pe care le-am putea folosi pentru o astfel de știință prin conversație. În primul rând, el sugerează că fiecare tehnică pe care o folosim, fiecare proces industrial, pe care îl inițiem și fiecare tehnologie, pe care o introducem este „o întrebare pusă naturii”. În toate inovațiile noastre, încercăm să remediem o oarecare ignoranță și tocmai din acest motiv ar trebui să acționăm cu prudență și umilință. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să introducem niciodată o tehnologie ca răspuns la o problemă, ci ca o întrebare pusă naturii ca să aflăm dacă aceasta e potrivită.

 

În al doilea rând, într-o conversație suntem capabili întotdeauna într-o oarecare măsură să „compensăm inadvertențele trecute”. Deci, o parte a oricărei conversații implică o încercare de a vindeca ceea ce am vătămat în conversațiile anterioare. Este întotdeauna mai bine să recunoaștem asta de la început. Ignorarea acestui aspect va conduce la repetarea probabilă a erorilor din trecut. Apoi, o parte a sarcinii unei științe bune este aceea de a învăța cum să îmbunătățim sănătatea comunității biotice în timp ce conversăm cu ea. Și, după cum ne-a reamintit Aldo Leopold, sănătatea este capacitatea comunității biotice de a se reînnoi.  Sarcina noastră nu este de a „salva” mediul, nici de a păstra lucrurile așa cum sunt, ci de a angaja mediul în moduri care să revitalizeze comunitatea biotică. Cunoștințele locale – o sursă valoroasă pentru agricultura durabilă_AS_4

 

Valentin Ciubotaru

Valentin Ciubotaru a publicat 2160 postări

Trebuie să fiilogat A publica un comentariu