image-title

Astăzi, ca în orice zi, ne-am trezit și ne ocupăm de lucrurile obișnuite ale dimineții, facem planuri, comunicăm cu cei apropiați și cu colegii de muncă și puțin ne gândim că în orice secundă au loc schimbări majore ale climei, care ne pot afecta lent, și tăcut prin efecte greu de măsurat, dar poate veni o zi, în care aceste schimbări se pot manifesta spontan, imediat, iar toate planurile noastre pot fi date peste cap, și viața, așa cum o cunoaștem și o trăim în mod obișnuit, se poate schimba atât de cardinal, încât orice structură obișnuită să fie distrusă, cauzând incertitudini și probleme, cu care nu ne-am mai confruntat niciodată în trecut.

De-a lungul istoriei sale suprafața Terrei a fost un enorm desert, o jungla imensa sau complet acoperita cu gheata. Au fost perioade, in care pe teritoriul actual al României și Moldovei puteau fi văzuți rinoceri, mamuți sau hipopotami si perioade în care toata tara era sub gheata. Schimbarea climei are loc si in prezent, însa aceasta se întâmpla de-a lungul a zeci de milioane de ani.

Există un șir de factorii care afectează schimbarea climei.  Aceștia includ:

  • Energia solară, care străbate o distanta enormă, după care este absorbita de atmosfera Pământului. Doar 40% din energia solara interceptata de atmosfera, ajunge pe suprafața planetei noastre, restul este, fie reflectata fie absorbita de gazele din atmosfera. Energia emisa de Soare nu este constanta, ea poate varia in timp, fapt ce poate schimba drastic temperaturile pe Terra.
  • Orbita Pământului in jurul Soarelui, care are forma unei elipse cu distante variabile fata de Soare. Aceasta orbita poate avea mici variații de-a lungul sutelor de milioane de ani. Câteodată este aproape circulara, cu o distanta egala fata de Soare, dar poate fi si cu o forma eliptica alungita, astfel încât distanta fata de Soare poate varia, deci si intensitatea energiei captate poate varia.
  • Schimbarea axei de rotație a Pământului.  Pământul se rotește in jurul unei axe ce unește polul nord cu polul sud cu un unghi de inclinație.  Atunci când unghiul de rotație al pământului creste, verile devin mai călduroase, iar iernile mai friguroase.
  • Gazele cu efect de seră.  Gazele cu cel mai ridicat efect de sera din atmosfera sunt: dioxidul de carbon,protoxidul de azot, metanul, ozonul si vaporii de apa. Dintre toate aceste elemente, vaporii de apa au rolul cel mai semnificativ in reținerea căldurii in atmosfera. Aceste gaze creează un efect de sera, captând radiația solara, si menținând temperatura crescuta.
  • Dioxidul de carbon din oceane.  Oceanele conțin mai mult dioxid de carbon (CO2) decât atmosfera; chiar apa oceanelor poate absorbi dioxidul de carbon din atmosfera.  Când se află in apa oceanelor, dioxidul de carbon nu retine căldura, cum o face in cazul când se afla in atmosfera. Daca dioxidul de carbon este eliberat din ocean atunci temperatura creste, daca este absorbit – temperatura scade.
  • Plăcile tectonice.  De-a lungul timpului, plăcile tectonice au modificat suprafața planetei, astfel continentele fiind intr-o continua mișcare, aflându-se in diferite poziții ale globului in diferite perioade de timp. De exemplu, acum 300 de milioane de ani Europa se afla in zona ecuatoriala iar clima ei era mult mai călduroasă. Mișcările plăcilor tectonice duc la formarea munților si a vulcanilor, alte elemente care pot modifica clima.
  • Curenții oceanelor.  Oceanele absorb foarte multă căldură, așadar modificarea curenților afectează clima atât in zonele de coastă cat si in interiorul continentelor. Curenții oceanici muta mase enorme de apă calda sau rece in jurul planetei. Direcția curenților se poate modifica, așadar zone întregi se pot răci sau încălzi datorită acestora.
  • Vegetația continentelor.  La scara globală vegetația si clima se afla intr-o strânsa legătură. Vegetația absoarbe dioxidul de carbon din atmosferă, lucru ce duce la scăderea temperaturii. Cu cât planeta noastră este mai acoperită cu vegetație, cu atât mai puțin dioxid de carbon va fi in atmosfera, iar temperaturile vor fi mai mici. Zonele verzi joaca un rol foarte important in încălzirea globală in momentul de fata. Odată cu dezvoltarea civilizației umane si creșterea numărului de oameni, zonele împădurite au fost defrișate atât datorită consumului de masă lemnoasă, cât ți pentru a face loc terenurilor agricole.

Toți factorii descriși pe scurt mai sus contribuie la schimbarea climatică, ei toți fiind într-o strânsă legătură unul cu celalalt, astfel existând un echilibru in  natură. O schimbare in oricare din acești factori va duce inevitabil la dezechilibrarea si modificarea celorlalți. De exemplu când cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă crește, efectul de sera devine mai pronunțat, ceea ce duce la creșterea temperaturilor. Cu cât apa oceanelor este mai caldă, cu atât mai puțin dioxid de carbon pot absorbi din atmosfera, iar prin încălzire oceanele vor elibera dioxidul de carbon deja absorbit, ceea ce duce iar la creșterea temperaturii. Aceste legături sunt foarte complexe, iar ritmul de schimbare al climei poate deveni accelerat, lucru ce se si petrece în prezent.

Aceste evoluții au trezit îngrijorare în rândul oamenilor de știință, iar ulterior în rândul factorilor de decizie, astfel adoptându-se Convenția Cadru a ONU asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) în 1992, urmată de Protocolul de la Kyoto în 1997. Protocolul de la Kyoto a impus țărilor dezvoltate semnatare ale protocolului obligația legală de a respecta anumite obiective de reducere a emisiilor până în 2020. Nivelul global de ambiție și de angajament a fost ridicat și mai mult în anul 2015 odată cu Acordul de la Paris. Alături de statele membre, Uniunea Europeană este o parte la aceste acorduri și stabilește obiective pentru UE în ansamblu.

Anul 2016 a fost cel mai fierbinte an de când se măsoară temperaturile, din 1880. 2016 e al treilea an, consecutiv, care vine cu un astfel de record, arata atât NASA, cat si National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA).  16 din 17 cei mai fierbinți ani s-au înregistrat din 2001 încoace, iar trendul e unul de lunga durata si a început in urmă cu 35 de ani, spun oamenii de știința de la NASA si NOAA.  Deoarece nivelul dioxidului de carbon din atmosfera a crescut de la finele secolului XIX, temperatura globală a crescut si ea, cu 1,1 grade Celsius.

În prezent, ne îndreptam cu pași mari către un moment asemeni unuia înregistrat cu 125.000 de ani in urma, când temperaturile se situau la un astfel de vârf, iar nivelul marii era cu șase-nouă metri peste cel din prezent. Daca o astfel de situație s-ar înregistra in prezent, un număr considerabil de orașe de coastă ar fi înghițite de ape.  Deși încălzirea din prezent este una foarte rapida, nu fiecare an va veni cu un nou record. Fenomene precum El Nino pot duce la fluctuații. Acestea, însa, nu au cum sa micșoreze concentrația de dioxid de carbon din atmosferă, a explicat Gavin Schmidt, din partea NASA.

Arctica a înregistrat cele mai calde 12 luni de la începutul înregistrării temperaturilor in aceasta regiune, in 1900, când un val de aer cald a determinat o topire semnificativa a gheții, arata un raport al Agenției americane pentru oceane si atmosferă (NOAA).  “Temperatura medie anuala a aerului deasupra solului a fost cea mai ridicata înregistrată vreodată”, indica raportul anual privind regiunea arctica (Report Card Arctic).  In raport se arată ca aceasta temperatura, înregistrata in perioada octombrie 2015 – septembrie 2016, a fost cu 3,5 grade Celsius peste cea din anul 1900.  In ultimul an, aproape ca nu a existat lună, in care sa nu se depășească media temperaturilor de pana acum.

Experții susțin ca schimbarea climei determina deja creșterea in frecvență si intensitate a valurilor de căldura, in special in sudul Europei, iar amenințările pentru sănătatea populației sunt iminente.  “Daca nu se iau masuri de adaptare la riscurile climatice, în următoarele doua decenii acestea vor deveni necontrolabile. Masurile de adaptare trebuie sa vizeze riscurile legate de stresul termic, de resursele de apă si riscurile legate de inundațiile rapide. Exista riscul inundațiilor rapide pe timp de vara, care sa puncteze perioadele mari de seceta”, se precizează in cercetarea SeeRisk.

Experții au calculat ca omenirea a ars in ultimi 300 de ani 570 miliarde de tone de carbon, ceea ce face ca punctul, in care Pământul nu va mai putea suporta situația, este la numai 30 de ani distanță. Omenirea a ars deja mai mult de jumătate din cantitatea de combustibil fosil, care poate fi consumata până când nivelul catastrofal al încălzirii globale să nu mai poată fi evitat, au calculat oamenii de știința.  Ei avertizează ca suntem pe un drum, care va face sa depășim limita suportabilității Pământului in numai 30 de ani.

Încălzirea globala le da mari bătăi de cap politicienilor si oamenilor de știința. Creșterea nivelului oceanelor implica mari riscuri pentru planeta noastră si cheltuieli uriașe ale țărilor amenințate de o asemenea situație neplăcuta.  In SUA, de exemplu, zone întinse din Florida ar putea fi sub apă in următorii zeci de ani, iar autoritățile din orașul New York cred ca vor avea nevoie de 20 de miliarde de dolari pentru a rezolva situația inundațiilor.  Oamenii de știință din Olanda spun că țara lor va fi prima care va dispărea de pe glob, ea fiind deja parțial sub nivelul mării, populația țării plătind taxa pe pompe, care pompează zi și noapte apa de pe uscat înapoi în mare.  Asemenea situații există în multe locuri pe glob, dar nu le cunoaștem sau le cunoaștem doar fragmentat, deoarece ele sunt populate de țări sărace care nu au capacități și resurse pentru a realiza asemenea măsurări.

Deși părerile sunt împărțite cu privire la creșterea nivelului oceanelor, consecințe nefaste sunt posibile nu doar pentru cei ce locuiesc pe litoral, dar și pentru cei din interiorul continentelor, deoarece la numărul mare de migranți economici și de război se pot adăuga în orice moment nenumărați migranți  ecologici, care nu voi mai avea unde trăi dacă țările lor se cufundă sub ape.  Lipsa acestor pământuri, cufundate sub apă, pentru producție agricolă poate pune presiuni de alimentație nemaiauzite până acum. Apa potabilă poate deveni neîndestulătoare pentru perioade mari de timp.

Alte evenimente climatice extreme, așa ca furtunile, uraganele, ploile torențiale cu volum mare de apă în timp foarte scurt, secetele, etc. pot deveni mai frecvente și mai distrugătoare nelăsând oamenilor timp suficient pentru restaurare și reconstrucție, ceea ce poate conduce la lipsa adăposturilor pentru grupuri numeroase în același timp.

Descrierea acestor fenomene nu are menirea de a fi o sperietoare pentru locuitorii Moldovei, ci un apel la adaptare și măsuri rezonabile de anticipare a dezastrelor și prevenire.  Aceste măsuri pot fi luate cu anticipație pentru a diminua gradul distrugerilor și efectele asupra populației și a naturii.

nicolai ciubotaru

nicolai ciubotaru a publicat 970 postări

Trebuie să fiilogat A publica un comentariu